Targoviste in imagini

duminică, 4 martie 2012

Chintă la damă, sau cum să intri în teatru cu “ Zaruri şi Cărţi”



             
  Chintă la damă,  sau cum să intri în teatru cu “ Zaruri şi Cărţi”

         Afirmam atunci când a preluat conducerea Teatrului Municipal Târgovişte, că doamna Bertha Colea este “un om energic, devotat, responsabil şi, toate acestea la superlativ, mergând până acolo unde se exclude pe sine însăşi din ecuaţie, punând pe primul plan interesul celor pe care-i serveşte.”
Sintagma unui confrate de bârfă publicistică nu coincidea întocmai cu opinia mea, distinsul reducând totul la un sec: “nu este actriţă şi nu provine din mediul artistic; este doar o blondă frumoasă care poate pune oricând în umbră o actriţă şi-atât. Nu se găsea, domnilor, un regizor?”
Păreri şi păreri. O gură a lumii, slobodă şi îndreptăţită să emită certitudini cu privire la tot ce este particulă în univers, la o diversitate de aspecte existenţiale, începând cu Grădinile suspendate ale Semiramidei şi (ne)sfârşind cu evoluţionismul avansat de Stephen Hawking.

Avizată şi deopotrivă fără pretenţii de adevăr absolut mi s-a părut tableta Petruţei Şerban, Preşedinta A.S.C Targoviste-Renaşterea Cetăţii:
[Mărţişoare, flori, soare, primăvară la debut calendaristic, primăvară printre trecători. La ora 18.45 deja facem inventarul la urări, îmbrăţişări, bucheţele, floricele, dar eu îmi aştept mărţişorul de la Teatrul Municipal.
Beneficiind de o mediatizare aproape fără precedent în Tîrgovişte, spectacolul ,,ZARURI ŞI CĂRŢI’’ cu Florin Piersic Jr. şi Petre Fumuru, s-a conturat din primul moment ca eveniment al zilei. Lucru de care mă şi conving imediat, încă de la intrarea în holul Teatrului. Mi se pare cumva fastuoasă primirea cu un trandafir şi o felicitare-mărţişor, şi nu pot decît să mă bucur şi să arăt asta şi celor care ne întîmpină. (…)credeţi-mă că nici un superlativ absolut nu mi s-a părut suficient de expresiv, suficient de nimerit pentru a exprima atmosfera aceea plină de căldură şi de firesc de după spectacol. De parcă piesa continua să se joace chiar şi în drum spre garderobă, spectatorii dădeau senzaţia că nu mai vor să plece.
 În cele din urmă murmurul se domoleşte, şi cei cîţiva care am mai rămas ne bucurăm de apariţia celor doi protagonişti. Şi Florin şi Petre apar în ţinuta lor ,,casual’’, relaxaţi, gata să răspundă întrebărilor, gata să lase blitz-urile să-i imortalizeze alături de noi. Discuţii între actori, aprecieri, discuţii între actori şi admiratori, schimburi de numere de telefon, îmbrăţişări.
Ne despărţim cu greu, dar plec cu bucurie. O bucurie la puterea nu ştiu cît, pentru că am văzut un spectacol bun cu actori într-o dispoziţie artistică de excepţie. Pentru că dincolo de scenă a fost ca şi cînd aş fi revăzut prieteni vechi…]

Ce poate fi mai clar decât o sală în care nu poţi mişca mâinile doar dacă vrei să atingi domnişoara de lângă.
Sau invers.
De câte dovezi ai nevoie pentru a-ţi da seama că Teatrul Municipal şi-a găsit viteza repede-nainte. Toate acestea, în antiteză cu tema pe care au interpretat-o magistral Piersic jr. şi Fumuru pe scândura verde a sălii Tony Bulandra. Parcă nici nu a fost întâmplătoare această punere în scenă şi dăruirea ei târgoviştenilor avizi de teatru şi viaţă. Mai ales de viaţă! În timp ce mulţi se (auto)agresează şi persecută, apoi fac schimb de roluri devenind victime scăldate în propria nefericire şi a fatalismului aproape vital şi aşteptând o acceptare, o mână întinsă, acestea din urmă vor veni într-un final (de preferat cât mai repede pentru a fi aici) numai din noi înşine.
Bertha Colea nu mai aşteaptă de mult şi nici nu caută acceptare. Domnia sa îşi rezolvă exerciţiul nu cu speţe, ci cu propria implicare cât se poate de naturală. Dacă îi iese şi la final are o „mână” câştigătoare, nu a mizat pe hazard; a ştiut limpede ce cărţi să păstreze, a citit bine ochii adversarilor şi eventual a mai cerut o carte-două.
Un „nene” traumatizat pe pământuri străine îmi replica la articolul „ACŢIUNE”, apărut într-o revistă a diasporei, cum că „doamna” nu „cultureşte”. Nu mă pot abţine să nu îi răspund şi am făcut acelaşi lucru şi acolo: „Directorul Teatrului „cultureşte” mai mult decât matale, bre, pentru că ştie ce seamănă. Priveşte acum, când a venit „culesul!!!” O alegere inspirată a primarului Gabriel Boriga, cel care a dovedit prin asta că îşi cunoaşte colaboratorii şi ştie bine unde şi pe cine se poate baza.
„Vă voi dezvălui (fiindcă tot vorbeam despre “cuvinte”) un secret: cuvântul care o caracterizează pe Bertha Emanuela Colea este “ACŢIUNE!”.”…aceasta era tocmai fraza în care se încheia scurta şi mai vechea mea pseudo-dizertaţie pe marginea interimatului ales de Gabriel Boriga pentru Teatrul Municipal Târgovişte. Dacă cei care au spus că elogiez ceva sau pe cineva le mărturisesc cu bucurie că a meritat. Eu sunt primul mulţumit pentru „palmele” pe care mi le-am luat!
O imagine pe care nu o pot uita este aceea în care, ca o gazdă bună, a stat în picioare la uşă, trăgând cu coada ochilor ca nu cumva oaspeţilor ei să le lipsească ceva. Aşa a ştiut „directoarea noastră” să-şi joace rolul cu acest pachet nou de cărţi.
Cărţile din camera lui Sel, împărţite de Ritchie!
Un joc în trei.
Chintă la damă!













Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu