A trebuit să mă
gîndesc ceva timp la ce înseamnă sau ce poate să însemne un artist ca Andreea Mierlea. O persoană pe care o
ştiu cam de la începutul drumului său, şi pe care o redescopăr mereu, cu
bucurie în zeci şi zeci de nuanţe. Uneori profesionale, alteori umane.
Inteligentă, cultivată, profundă, hipersensibilizată şi interiorizată, Andreea Mierlea continuă să meargă deja
pe un drum asumat. Un drum pe care începe să îşi găsească sensul gesturilor,
esenţa gîndurilor mai mult sau mai puţin ancorate, nuanţate.
În lucrările sale
întîlneşti cu uşurinţă atitudine, opinie, direcţie chiar, o atitudine artistică
mult mai serioasă decît ar părea la o privire oarecum superficială. Încărcată
cu şi de numele artiştilor „folosiţi” ca model: Mihai Şerbănescu, Ion Roiban,
Valentin Iordănescu etc., dintre care unul i-a fost chiar profesor (Mihai
Şerbănescu), întîlneşti nici mai mult, nici mai puţin decît un artist- Andreea Mierlea-, cu adevărat implicat
în actul, gestul artistic materializat în această expoziţie.
În
desenele-portret expuse dar si în picturile de mici sau mari dimensiuni se
poate observa cu oarecare uşurinţă un fel de... program interior, un drum
stabilit în acord cu sinele, elaborat, flexibil, dinamic. Iar ceea ce pare că
ţine de o inspiraţie de moment se arată a fi mai degrabă un joc artistic de
context, o presiune a trăirii interioare, a intimităţii autoarei cu
temele-personaje alese. Pe scurt, descoperi un artist implicat, necenzurat, un
pic dizlocat temporal aşa cum trebuie că îi stă bine de fiecare dată celui ce
îşi alege calea aceasta.
Andreea Mierlea reuşeşte
să vorbească limpede despre calea sa.
Dacă eşti atent poţi să-i atingi personalitatea, să-i auzi vocile interioare,
neliniştile, frămîntările. Tensiunile de tot felul! Mai departe, importantă o
să rămînă relaţia complexă a autoarei acestei frumoase expoziţii cu ea însăşi
şi cu ceea ce vrea şi poate să aducă în faţa publicului mai departe.
Şi pentru toată această poveste nu avem decît să le mulţumim
celor ce conduc şi administreaza cochetul restaurant&pub Cocoşul Negru din
Tîrgovişte.
Gabriel Enache
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu