„Dumnezeu nu joacă zaruri” - marea şi dubla
De câte ori vreau să-mi fac
ordine în gânduri merg într-unul dintre parcurile oraşului şi încerc un
exerciţiu meditativ. De astă dată am ales o bancă pe care mă aşez comod pentru
relaxare. Nu am noroc, întrucât lângă mine se vorbeşte şi se bea, dar mi-e atât
de lene încât nu mă mişc nici mort.
„Îl știi
măh pe Gheorghe Ana? Unu-unu , poartă-n casă!”
„Da bre, îl știu,
e om de ispravă. Scoate punga aia de sub masă. Linie!”
„Cică el cu Victor Sanda şi cu Florin Popescu s-au întâlnit să pună
la cale nește șmecherii. Da’ eu cred că le
era doar foame, bre… Ce noi nu mâncăm? Dacă
tu mi-ai luat linia, eu nu-ți mai dau o gură de țuică?
E logic, măh? Pune-i dopu’ să nu se
verse!”
„Trei-doi, fugi că te fac
marț! Oameni ca lumea toți,
zău! Şi ei şi Leo Badea, ce zici nea Titi?”
În timp ce mă bucur de
căldura pe sfârşite şi apusul iminent al soarelui, zdrăngănitul zarurilor
de-alături şi gălăgia de gaşcă mă fac să remarc o trezire la viaţă, să văd o
lume pestriţă şi să o analizez în toată goliciunea ei, care în cele din urmă
este una pură şi frumoasă, aşa cum a lăsat-o Dumnezeu. Mi-aprind o ţigară şi
din când în când mai agăţ câte-o captură foto.
„Era unul pe la Zotic pân
partid (ăsta cu țuica), producătoru măh, nu partidu’ … Florin Ristache, care cică vrea să
candideze la primăria orașului. O da și
el ceva la alegeri, că zic și eu… are fabrică, deci are marfă!”
„Neşte domni toţi, oameni
de valoare bă, eu îi respect că este deştepţi. Nu bă, ăla s-a pierdut pe
traseu, îţi spui io! Poate Cătălin Olteanu!”
”Vezi că vine Gelu. Îi zici
că jucăm trei din cinci. Să-l trimiți mata să mai ia una pe
caiet că ne dă ăștia mai târziu ceva marafeți
dacă tot stăm în frig. Cinci cu doi, şapte, pică pe tine, na!”
„Mie are să-mi dea pe trei
zile plus banii pe un fluier. Auzi, frate, s-a schimbat ceva? Tot aia
strigăm, nu?”
„Hai las-o dreacu de
politică. Joc cu albu’. Dau cu zaru’. Marea și dubla. A propos, îl sti
pe Albu, … ăsta n-a mâncat ciorbă… La primarie vine Gabriel
Grozavu! Acu’ avem sigur pe Grozavu. Scoate punga aia să mai luăm un gât. Ce om
liniştit, Grozavu!”
”Da, liniştit… prea
liniştit…Partidă! Intră Gelule! Ai luat mă? I-ai spus că plătește
ăl bătrân, da? Așa! Stai frate că fac poartă-n stânga. Hai
s-o dăm repede că mergem la treabă! E șase. Bă, ce s-a mărit ziua!
Ai luat pancarta? Patru-unu. Dă-i!”
„Nea Titi, din toți
ăștia pe cine votezi, bre? Dă-i Mitică! Și
hai să scoatem aeru’
din ea că o tăiem acuș pe platou!”
„Bă, noi ne facem datoria,
că de-aia suntem aici, da’ la vot frate, am și io neamuri, am copii, ăștia
cică nu-l bate nimeni pe Boriga.”
„Păi n-am nicio nevoie bă
Gelule, da' asa e! Ca la table.
Şase-şase. Pfff, marţ tehnic! Mai e un rând de fiecare. Na, Mitică!”
Nu este chip de meditaţie,
însă câştig fără să vreau din comentariile caragialeşti ale grupului de lângă
mine. Oamenii aştia chiar trăiesc dezinteresaţi, aş fi putut constata, dacă în
final, chiar şi sub aburii lui Bachus, nu m-ar fi făcut să-nţeleg că
sporovăiala şi diversiunea pentru un ban în plus, amândouă fac parte dintr-un
joc, la fel ca cel de table, iar dincolo de toate acestea, servesc interesul
familiei lor şi implicit, al comunităţii. Un joc. Atât.
„Cine are una nu are
niciuna, cine are trei abia are una! Ha-ha! Ai furat-o, bă!”
„Gelule, tu „Jos Guvernu”,
Mitică, tu „Libertate”. Hooo, mai lasă-mi şi mie! Aşa, să-mi încălzesc corzili
vocale. Mda! Nea Titi, mata te adaptezi din mers. Ca la table! Să ai variante
de rezervă, că nu şti cine plăteşte şi ne prinde pe picior greşit!”
Se aud din ce în ce mai
încet, semn că se îndepărtează. Aş vrea să scriu despre asta. Poate chiar o voi
face. Natura mea, cu parc şi turle, politică şi zaruri… Colţul meu din această
seară are un corespondent universal. Îmi dau seama că asta-i lumea în care
trăiesc şi pe care o accept. Suntem un întreg. Şi totuşi, Einstein spunea că „Dumnezeu
nu joacă zaruri”. Adevărat! Nimic nu este întâmplător. Oamenii sunt jucători
până când ajung să nu poată recupera niciodată pierderea. Este elementar şi
face parte din condiţia umană. Cu sau fără zaruri!
„Bă, nu arunca punga! Bem
şi noi o ţuică după program, ca tot omu’!”
@Cristi
Iordache
