LA MULTI ANI, GABI BORIGA!

Un lider, unul dintre edilii de top ai Romaniei, primarul Gabriel Boriga, a reuşit să treacă peste piedica pusă inconstient de către USL societăţii civile românesti.

Primarul nostru a dovedit că binele, adevărul şi sacrificiul înving întotdeauna.

Un tânăr şarmant, altruist care a servit oraşul şi oamenii lui, aşa cum nu a mai facut-o altcineva până acum.

L-am întrebat într-una din zilele geroase ale lunii februarie (când solidarizam în acţiuni caritabile cu zonele calamitate din Vrancea şi Buzău), cum reuşeşte să facă faţă, să fie în zeci de locuri într-o zi, să asculte şi să rezolve cât mai multe probleme individuale şi colective ale târgoviştenilor. Iată ce mi-a răspuns după ce tocmai descărcase o serie de bunuri pentru cei în suferinţă:

“Este dificil să mulţumeşti peste optzeci de mii de suflete, dar eu îmi propun să realizez mai mult decât cred uneori că sunt capabil. Doar am fost sportiv, am învăţat sacrificiul şi autodepăşirea! Dacă ai şti câtă forţă sănătoasă este în fiecare dintre noi şi … e păcat ca eu să nu o exploatez la maxim, pentru că de-asta mi-a fost dată! Nu sunt un om de birou; vreau să merg printre oameni cu capul sus, conştiinţa mea să fie împăcată din respect faţă de mine însumi, faţă de semenii mei şi mai mult de-atât, faţă de Alex, fiindcă întotdeauna copii imită, ei au modele şi foarte uşor poţi mâhni sau bucura un copil. Vreau să fiu o sursă de pozitivism pentru târgoviştenii de orice vârstă, nu numai pentru fiul meu!” (Gabi Boriga)

Astăzi nu voi face nicio acţiune de dezgolire a oamenilor care încă nu au învăţat exerciţiul dărurii. Recunosc că am trimis Andreei Kreţulescu şi altor  opt jurnalişti, moderatori şi/sau reporteri, materialele din REVISTA NATURE şi ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung. Consider că nu am fost singurul. Am lucrat la optimizarea traficului atât pe REVISTA 22, cât şi pe HotNews, asfel încât vrând-nevrând, ieri a fost necesar să se iasă cu lămuriri legate de plagiatul premierului. Mă opresc aici, pentru că astăzi nu dezbrac pe nimeni. Dincolo de răutăţile şi meschinăriile provocate în special de unii membrii PSD, printre ei sunt şi mai mulţi în care sălăşluieşte binele.

Sunt indivizi pe care dacă-i „dezbraci” nu găseşti un om gol-puşcă, ci cu bucurie vei vedea omul îmbrăcat frumos pe dinăuntru.

Astăzi, vin cu rugămintea publică, atăt către Consiliul Judeţean, Consiliul Local PMTgv, cât şi către Preşedintele Consiliului Judeţean, domnul Adrian Ţuţuianu, să nu facă greşeala lipsei de comunicare şi să colaboreze pe linia dezvoltării proiectelor începute şi să nu trateze politic nicio acţiune care este în folosul comunităţilor pe care le reprezintă.

A fi împotriva ta însuţi, este atitudinea acelui “gică – contra”, care nu mai are adversari închipuiţi şi/sau reali. Este pur şi simplu o stare individuală, conservată de către frustraţi de toate felurile, veleitari şi megalomani care strigă “pe ei, pe ei!”, tocmai de teama neputinţei lor, sau a altor interese meschine.

Cred cu tărie că vremea sindromului “Cain” a apus, iar oamenii între timp au învăţat să fie solidari, întrucât orice atac împotriva comunităţii tale, mai devreme sau mai târziu, provoacă efectul de bumerang propriului confort existenţial.

Astăzi mă voi opri aici.

Astăzi este ziua de naştere a primarului meu,  a primarului celei mai longevive capitale a românismului, Târgovişte!

Astăzi este ziua de naştere a unui om puternic şi ... îmbrăcat frumos pe dinăuntru.

La mulţi ani, Gabriel Boriga!

@ Cristi Iordache

"Frauda" pote fi doar o inscenare

Referitor la incidentul pachetelor gasite de catre politie si Garda Financiara intr-un apartament din Targoviste, nu are nicio relevanta si legatura cu aparatul administrativ municipal. Asa-zisa "frauda" poate fi o inscenare din partea opozitie, lucru care nu ar trebui sa mire pe nimeni. In acest sens, Biroul de Presa vine cu o dezmintire publica:

Comunicat de presă

Referitor la spaţiul deţinut de Primăria Municipiului Târgovişte şi închiriat de o  organizaţie non-guvernamentale, spaţiu aflat în cartierul Micro 4, pe strada Dinu Lipati, în care s-ar fi găsit noaptea trecută mărfuri alimentare fără acte de provenienţă, facem următoarele precizări:

1.     Primăria Târgovişte nu se ocupă de gestiunea acestui spaţiu şi nu are nicio legătură cu bunurile aflate aici sau care, eventual, au ajuns aici sau au fost tranzitate prin acest spaţiu în ultima perioadă.

2.  Organizaţia non-guvernmentală care a închiriat spaţiul e singura responsabilă de activităţile care au loc în respectiva locaţie.

3.     Respingem orice acuzaţie de implicare politică a Primăriei Târgovişte în campania electorală aflată în curs. Primăria Târgovişte este şi va rămâne o instituţie neutră din punct de vedere politic, inclusiv în perioadele electorale.

4.     Primăria Târgovişte este şi va rămâne în slujba târgoviştenilor şi nu în slujba vreunui partid politic.

Biroul de Presă al Primăriei Municipiului Târgovişte

24 mai 2012

TARGOVISTE...PROBABLY THE BEST - NOAPTEA MUZEELOR

In aceasta seara, NOAPTEA MUZEELOR la Targoviste

Programul suitei de evenimente din aceasta seara.
Sper ca ploaia sa ocoleasca orasul nostru incepand cu ora 18.



19 Mai 2012

18.00 – 19.30 Spectacol de divertisment susţinut de elevii “Şcolii Micilor Vedete” şi Teatrul Junior Târgovişte condus de prof. Victor Mihalache (se va desfăşura în curtea Muzeului de Istorie)

19.30 – 21.30 Concert de muzică clasică susţinut de elevii Liceului de Arte “Bălaşa Doamna” Târgovişte (se va desfăşura în curtea Muzeului de Istorie)

20.30 – 21.30 Concert instrumental susţinut de grupul coral  “Appassionato” al Facultăţii de Ştiinţe şi Arte, Universitatea Valahia Târgovişte.
Dirijor prof. Florin Emil Nicolae Badea; solişti: Mihaela Micuţă - soprană, Sorin Baroţi – pian, Ghergu Izabela – violoncel, Manea Mihaela – pian.
Prezintă actrita teatrului municipal, Miruna Vâju.
(se va desfăşura în Beciul “Mircea cel Bătrân” de la Curtea Domnească)

 

22.00 – Lansarea Vinului “Nunta Domniţei” ( va avea loc în Beciul “Petru Cercel” de la Curtea Domnească)

18.00 – 24.00 – Filme istorice la Muzeului Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti

In cadrul acestei manifestari vizitarea tuturor obiectivelor mentionate mai sus, este gratuita!

Organizatori:
Consiliul Judeţean Dâmboviţa
Complexul Naţional Muzeal “Curtea Domnească” din Târgovişte
Universitatea Valahia Târgovişte,  Facultatea de Ştiinţe şi Arte
Liceul de Arte „Bălaşa Doamna” din Târgovişte

Colaboratori:
Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa
Teatrul Municipal Târgovişte
Teatrul Junior şi Şcoala Micilor Vedete Târgovişte
Cramele Recaş

"Apa de Ploaie" pe Calea Luminii in Cetatea Targovistei (Global Association for Human Recovery)

Intr-o Joi cu voi si cu Apa de Ploaie

In zi luminata de april’, am pasit in cetatea Tragovistei, ca si cand m-as fi intors acasa. Am adus cuvant si muzica, am adus Apa de Ploaie sa binecuvanteze Calea Luminii la care am fost partasi si din care ne-am adapat ochii desculti si cele 21 de grame vibrand la unison cu viul oamenilor de aici.
Primul popas a fost intr-un spatiu luminos, in casa cuvantului scris, Biblioteca Judeteana Ion Heliade Radulescu din Targoviste, pus la dispozitie din generozitatea si dragostea pentru cuvat si muzica de d-na director Carmen Vadan intr-o fericita „complicitate’’cu Cristi Iordache cel ce intoarce cu pricepere si cu sufletul, ceasul culturii in cetatea straveche. Alaturi de Cristi, ni s-au alaturat prieteni dragi, unii coborati din virtual in lumea noastra cea de toate zilele, Petruta Serban, Stochita Atena Gabriela, Adrian Melicovici au adaugat 21 de grame Apei de Ploaie, sporind deodata cu ea si cu noi.
Si pentru ca am scris de dragul tacerii si nu al cuvantului, am fost onorata de parerile unor oameni de marca ai poeziei, domnii Voicu Constantin, Ion Iancu Vale, Grigore Grigore, oameni ce „se tin de cuvant”, cantarindu-l, gustandu-l, rostindu-l, mangaindu-l ori dojenindu-l cu drag.
Alaturi de mine, Walter Dionisie, muzicianul ce a resusit sa-mi scoata din „fire” cuvantul , sa-l imbratiseze in sunete atat de simple si de aproape de bataile inimii, Anamaria Nicoara, un artist complex, in care sensibilitatea si forta fuzioneaza in compozitii de-o rara frumusete si vibratie inalta, Adi Cretu –un poet al fierului, ce imblanzeste metalul pentru a-l darui in forme care sa ne vorbeasca .

Dupa acest minunat popas, dupa ce am strabatut Calea Luminii, am fost gazduiti intr-o locatie de exceptie, Cocoşul Negru, mai mult decat un pub, un loc in care muzica de calitate este in apele ei...de ploaie, de aceasta data, loc in care Walter si Anamaria au sustinut un concert de zile mari..precum Joia cea mare. Ii multumim lui Mihai Constantinescu pentru minunata primire si pentru deschiderea catre calitate si bun gust.


Si cum se cade in incheiere...

Mulţumesc din tot sufletul meu
mamei...că a îndrăznit să mă nască,
lui Dumnezeu...că este atotputernic,
morţii...că m-a lăsat în pace,
iubirii...că se viseaza imposibilă,
şi celor care mi-au arătat cum cade
apa de ploaie...

Anca Oprescu - Global Association for Human Recovery

Eliberare, pace, dinamism (Targoviste – Cetate europeana)

 Eliberare, pace, dinamism  (Targoviste – Cetate europeana)

Haosul si evolutia tehnica au muscat puternic din spiritualitate, din lumina omului, din “evolutia sufleteasca”, parafrazandu-l pe  Dan Puric, cel care ne-a vorbit despre daruire intr-o conferinta la Teatrul Municipal Targoviste.

Intr-o lume in care nu se vede copacul si piatra, nu se simt parfumul si culoarea florii, acolo nu se aud scancetul copilului si nici durerea batranului. Oamenii calca peste oameni, nu pentru ca vor, ci pentru ca au o dimensiune cu o falsa treapta mai sus. Ceea ce primii dintre ei nu stiu, este faptul ca in acest caz simetria nu este valabila. Doar cei de “jos” ii pot privi limpede pe ceilalti; invers nu!

Dupa cum spuneam undeva, echilibristica este natura omului de a-si privi cu dragoste semenii. Si ce poate fi mai frumos decat sa vezi ca intr-un oras in care s-a nascut Romania intaia data prin Mihai, intr-o cetate in care a domnit Vlad Tepes (Dracula -“vampirul”, dupa cum le place unora sa se joace de-a istoria) si alti peste 30 de voievozi, armonia si multumirea au gratia urmasilor cu sange-albastru.

De veti privi imaginile sa nu va ganditi ca sunteti prin gradinile din Bruxelles, nici prin parcurile de pe malurile Loarei. Nu. Nu sunt cetatenii din Quebec si nici din Zurich. Sunt concetatenii nostri, targovistenii neincoronati ai Coroanei.

Oameni simpli, calzi, ospitalieri si care traiesc atipic zonei geopolitice cu implicatiile ei nu tocmai fericite.

Intr-o scrisoare primita acum un an de la Paris, Mylene Mordin, care tocmai ajunsese acasa, imi marturisea:
"(...)Mi-a fost puţin teamă ştiind că voi rămâne o perioadă aici, dar... très vite j'ai découvert le Collège Cantacuzino (avec ta fille donc!), plein de bonheur et de sourires, et je me suis sentie heureuse. Très vite, le FjordClub, les gens qui le fréquentent, m-au făcut să mă simt mândră de a fi în Târgovişte, de a face parte mai mult sau mai puţin din acest oraş. Apoi am călătorit în România şi m-am bucurat de asemenea, de orase diferite precum Cluj sau Braşov, dar mie mi-a lipsit Târgoviştea...

Oraşul ascunde un grandios aspect cultural . Teatrul este foarte viu şi vorbesc în măsura în care am comunicat cu actorii. Am întâlnit alţi oameni foarte interesanţi şi generoşi. Am învăţat multe despre mine, despre oraş, chiar şi despre România. Târgovişte este un oras care nu se cunoaşte nici el bine, dar care, fără laudă, are multe de dăruit. Trebuie doar să sape. Mai simt durere latentă, veche şi sper ca după câţiva ani să văd doar o stare de bine, aceeaşi viaţă socio-culturală şi aceeaşi ospitalitate , căci Târgovişte merită tot ce are şi o spun fără dorinţa de a exagera. Plec după trei luni, plină de amintiri, fără niciun regret, după o experienţă foarte plăcută...

et amoureuse de cette ville et de ces habitants. J'ai beaucoup à dire sur Târgovişte...
Au revoir, Cristi! Mylène"

Lene avea dreptate si mi-as fi dorit sa fie prezenta acum, aici. Sa incerce impreuna cu mine echilibristica privirii oamenilor. Asta nu e deloc usor, insa m-a bucurat cuvantul unui prieten, atunci cand i-am trimis inregistrarile video.

Si toate acestea se intampla in ultimii ani, datorita faptului ca un singur om face nu ce vrea, ci doar ce stie ca este nevoie pentru ca o societate sa traiasca sentimentul de implinire. Gabriel Boriga, Primarul Municipiului Targoviste, a declarat public intr-o sedinta la inceputul lunii martie, anul curent, ca nu va ramane segment socio-cultural fara proiecte si actiuni de dezvoltare. Totul se misca foarte repede si este usor sa confunzi Cetatea unei Europe de est cu prosperele orase din zona diametral opusa, ba mai mult, aici cetatenii sunt altfel, in sensul pozitiv al eului, al starii si trairilor.

Dupa ce i-am trimis inregistrarile, L.A., psiholog de marca, autor de lucrari de specialitate si elev al marelui Jurgen Habermas (sociolog german, parintele teoriei comunicativitatii), l-am rugat: “Alex, scrie-mi doar in trei cuvinte luand in calcul limbajul trupului, gestica si chipurile concetatenilor mei!”

Ieri m-a apelat telefonic si nici nu m-a salutat; a rostit doar: "eliberare, pace, dinamism".

M-a sunat din nou sa vorbim…vorbe...printre care: "dar ce sarbatoare era la voi?"
"Era o zi ca toate celelalte", i-am raspuns, bucuros ca nu-mi vedea chipul.

@ Cristi Iordache

Teatrul Municipal Targoviste - Matriosca

Liviu Cheloiu şi Antonia Micu s-au adaptat cum nu se poate mai bine la o piesă pornită dintr-o cultură musulmană care foloseşte ca mesaj principal şi “temă de meditaţie”, un simbol din tradiţia rusă.

Povestea de dragoste dintre un Richard Gere al lumii scriitoriceşti şi amanta sa mai tânără, impulsivă şi geloasă pe măsura senzualităţii ei Elektr-ice, este pusă în scenă de Cătălin Chirilă cu abaterile necesare de la originalul conceput de către Tuncer Cucenoglu.

Am citit piesa originală a acestui mare dramaturg turc şi afirm că regizorul a adaptat ce şi cât a fost nevoie, astfel încât spectatorii să plece satisfăcuţi de umorul negru, satisfacţie cel puţin egală cu a personajelor care trăiesc idila.

Cartea cu autograful acestui “Hemingway” rămâne liantul relaţiei căreia frumoasa amantă îi găseşte partea negativă, aceea a infidelităţii iubitului ei scriitor, ajungând să fie geloasă pe alte amante (total nedrept!) şi deopotrivă pe fiica şi soţia acestuia.

Deh, femeia e îndrăgostită!

De-aici istericalele şi secvenţele de pseudo-wrestling care încântă ochiul spectatorului avid de acţiune.

Cu toate acestea cadoul primit de la ea, Matrioska, ţine să-i sugereze ca i s-a-nfundat - chiar el spunând cu un oftat adânc: “asta e ultima!”.

Păpuşile ruseşti cuprind piesa din debut până la final şi interpretările pot fi tot atâtea câte vrea fiecare dintre noi… Etape în viaţă, iubiri, esenţe, involuţii, dar întotdeauna maxim cinci.

Pe tot parcursul se simte umanul şi condiţia sa, balansând între măreţ şi mărunt.

Piesa de fapt este o matrioşkă.

Elemente de reţinut:

Trandafir, carte, autograf, telefoane, palme, săruturi, dureri de şale şi, ultima matrioşkă, iubirea dintre chipeşul scriitor şi mai tânăra lui amantă care dau happyend-ul în aplauzele noastre.

Notă:

Nu ştiu cât de bine a picat Liviu pe rol, dar nu este prima dată când îşi înşeală femeia iubită.

A fost văzut în zonă înşelându-şi nevasta, care, culmea, era tocmai graţioasa Antonia. Vă spun din surse sigure: în “Helter Skelter”!

Jurnal:

Ca să scriu despre Liviu (matrioşka lui poate fi multiplu de 5, de 5x5, dar nu 5), trebuie să renunţ o vreme la alte activităţi. Este un colos al teatrului şi nu numai, un mare actor, cu un c.v. profesional impresionant.

Antonia, deopotrivă, o mare actriţă (cine nu a auzit de Antonia Ionescu în teatru şi tv !?), dar despre ea aş putea scrie zeci de cărţi. Ştiţi de ce? Este o muză! 

@Cristi Iordache 

“Acţiune!” la Teatrul Municipal Târgovişte

Am scris în ultimii ani despre tot ce s-a jucat pe scena Teatrului Municipal Târgovişte, despre actori şi dramaturgi, despre tabloul complet al acestei lumi artistice. Multe materiale au apărut în mass-media, însă şi mai multe sunt arhivate pentru un viitor volum publicistic. Nu am intrat niciodată în libertatea acestor fiinţe minunate de teamă că nu le merit strălucirea. Nobleţea şi, deopotrivă, fragilitatea din care sunt plămădite, m-au făcut să stau deoparte, să le privesc din colţul meu şi să le arăt preţuirea aşa cum ştiu mai bine … scriind.
Ieri am aflat că unul dintre oamenii teatrului târgoviştean, a ales un alt drum, o cale pe care, cu siguranţă, îşi va lăsa urmele, aşa cum a făcut-o aici la Teatrul Dramatic. Dan Ţopa rămâne în memoria mea ca suflare de viaţă din acest întreg, oriunde s-ar afla. Realizările “domnului director” (după cum îmi plăcea să-i spun), vor dăinui, iar timpul va fi cel care va evidenţia tot ce a oferit comunităţii noastre prin proiectele sale artistice. Îmi amintesc vorbele actorului Angel Spenle, cel care a mărturisit la finalul piesei “Buzunarele pline cu pâine”: “ţin să-i mulţumesc în special lui Dan Ţopa, directorul acestui teatru, căci a fost o muncă extrem de grea şi fără determinarea sa, nu realizam această reprezentaţie”.
Dar lumea se mişcă, locurile se schimbă, iar noi înmagazinăm amintirile după ce rostim cuvinte de rămas bun. Un ciclu inevitabil al condiţiei umane, în care ne-nvârtim cu toţii şi mereu o luăm de la capăt cu speranţă şi încredere, spunând “bun venit”.
Directorul Teatrului Municipal Târgovişte este, tot de ieri, Bertha Emanuela Colea.
Am avut privilegiul s-o cunosc pe distinsa doamnă şi pot să afirm umil, că ştie să construiască mai bine decât mulţi alţii. Un om energic, devotat, responsabil şi, toate acestea la superlativ, mergând până acolo unde se exclude pe sine însăşi din ecuaţie, punând pe primul plan interesul celor pe care-i serveşte.
Teatrul.
Se spune că la-nceput a fost Cuvântul!
În teatru nu se poate extrapola sintagma biblică. Actorul reuşeşte să-şi interpreteze rolul, pe un metru pătrat, fără microfoane, costume colorate şi jocuri de lumini. Opera lui este el însuşi, dăruind spectatorilor gestica, glasul, privirea şi grimasele sale. Fără el nu ar fi existat în dicţionar cuvântul “teatru”. Aşadar, la-nceput a fost actorul!
Însă, cum lumea este într-o continuă evoluţie, el, actorul, şi-a adus alături de-a lungul timpului, o scenă, un dramaturg, un regizor şi pe toţi cei care acum formează o adevărată instituţie cultural-artistică. Aplauzele nu sunt agreate în cotidian Sentimentele de îngăduinţă şi preţuire trebuie să ne domine atât pe noi, cei din exterior, cât mai ales pe ei înşişi - familia din spatele scenei!
Sunt convins că noul director, va deschide uşa teatrului târgoviştean pentru a păstra unitatea şi, de asemenea, pentru a realiza împreună proiecte ambiţioase.
Vă voi dezvălui (fiindcă tot vorbeam despre “cuvinte”) un secret: cuvântul care o caracterizează pe Bertha Emanuela Colea este “ACŢIUNE!”.
Curată coincidenţă!

CRISTI IORDACHE

LA TÂRGOVIŞTE FUNCŢIONEAZĂ CEL MAI PUTERNIC CENTRU “EUROPE DIRECT” DIN ROMÂNIA

LA TÂRGOVIŞTE FUNCŢIONEAZĂ CEL MAI PUTERNIC CENTRU “EUROPE DIRECT” DIN ROMÂNIA

Centrul Europe Direct - Bilanţ 2011

„Am fost sprijiniţi de sponsori, de televiziuni, de către cadrele didactice şi mai ales de către primarul Gabriel Boriga şi municipalitate.

Voluntarii sunt responsabili şi au acumulat experienţă, astfel încât am ajuns la momentul în care tinerii pot lucra si în absenţa mea.(Manager proiect- Vlăduţ Andreescu)

Profesor Carmen Vădan, Director al Bibliotecii Judeţene „Ion Heliade Rădulescu” Dâmboviţa:

„Biblioteca judeţeană se transformă pe zi ce trece. Dorinţa noastră, viziunea de a deveni cel mai important centru cultural-educativ pentru comunitate, nu se poate realiza decât împreună. Dumneavoastră, toţi, puteţi fi mesagerii noştri prin colegii şi prietenii care nu sunt încă implicaţi în activităţi de voluntariat şi care nu au acces la acest serviciu al Bibliotecii Judeţene. Nu trebuie să fim modeşti, pentru că se vede clar că punem suflet şi facem lucruri minunate, de aceea ori de câte ori mergem prin ţară trebuie să vă mărturisesc faptul că ne lăudăm cu acţiunile şi voluntarii noştri.”

Manifestarea s-a desfăşurat într-un cadru festiv la care au fost prezenţi reprezentanţii oficiali ai instituţiei, o parte dintre membrii activi ai centrului şi invitaţi - simpatizanţi ai acestei mişcări comunitare. Atât directorul bibliotecii, doamna Carmen Vădan cât şi managerul de proiect, domnul Vlăduţ Andreescu, au prezidat acest eveniment şi au relaxat atmosfera cu un cuvânt de apropiere.
A urmat un moment muzical cu doi elevi de la Şcoala Populară de Artă a Centrului Judeţean de Cultură, clasa de pian a domnişoarei Andreea Andrei. Este vorba despre două tinere talente: Dore Emil Codruţ, 7 ani şi Bârlog Florin, 5 ani, care au adus la Târgovişte în decurs de un an, opt premii naţionale şi internaţionale.
Evenimentul a continuat cu lectura poeziilor Simonei Dogănoiu. Tânăra a păşit cu această ocazie, în mod oficial printre mânuitorii condeiului. Volumul său de debut, intitulat „Despre noi”, a fost oferit celor prezenţi, iar spre satisfacţia acestui colectiv temerar, domnul Vlădut Andreescu a premiat 40 dintre cei mai activi voluntari. Cu domnia sa aveam să mă întâlnesc la început de an şi să aflu aspecte mai puţin cunoscute publicului larg, referitoare la forma şi acţiunile acestui grup.

Centrul Europe Direct – 2012

Domnule Vlăduţ Andreescu, sunteţi managerul de proiect al Centrului Europe Direct şi metodist în cadrul Bibliotecii Judeţene „Ion Heliade Rădulescu” Dâmboviţa. Din punct de vedere statutar, care este poziţia acestui grup cu rădăcini în Uniunea Europeană?

Este un program pe care-l aplică toate ţările Uniunii Europene. Un proiect eligibil ca acesta pe care l-am întocmit noi durează patru ani, cu menţiunea că este necesar să prezentăm câte un proiect viabil pentru fiecare an. Deciziile aparţin Comisiei Europene, Consiliul Judeţean este cofinanţator iar Biblioteca Judeţeană Ion Heliade Rădulescu Dâmboviţa este ordonator secundar.

Care sunt principalele acţiuni ale centrului?

Acţiunile nu sunt limitative, iar unele idei pornesc chiar de la voluntari.

Primul eveniment a fost un spectacol umanitar propus de membrii noştri, care au fost sensibilizaţi de situaţia a opt copii fără posibilităţi materiale. Am fost sprijiniţi de sponsori, de televiziuni, de către cadrele didactice şi mai ales de către primarul Gabriel Boriga şi municipalitate.

Voluntarii sunt responsabili şi au acumulat experienţă, astfel încât am ajuns la momentul în care tinerii pot lucra si în absenţa mea.

Centrul diseminează informaţia şi schimbă totodată informaţia din teritoriu, în speţă, judeţul Dâmboviţa. Este vorba despre tot felul de materiale informative care ne sunt puse la dispoziţie de către Uniunea Europeană. Un alt rol al centrului constă în rezolvarea unor nevoi ale comunitaţii. Poţi gasi un partener , să zicem în Italia, atunci când solicitantul are nevoie de o slujbă în zona respectivă. Dacă e nevoie de echivalarea unei diplome pentru o anumită ţară, dacă cineva doreşte să meargă la rude sau trebuie să localizeze o instituţie ori o persoană… În fiecare ţară din Uniunea Europeană avem parteneri pe care îi contactăm şi ei încearcă să găsescă soluţii. De multe ori au venit idei din Uniunea Europeana , dupa cum a fost cazul ultimului proiect pornit din Marea Britanie, pe care noi l-am îmbrăţişat şi am ajutat chiar şi celelalte centre din ţară. Incercăm de asemenea, să sprijinim activitatea bibliotecilor prin materiale informative. În judeţ avem 31 de puncte active ale centrului Europe Direct.

La un volum atât de mare de muncă şi ţinând cont de faptul că implicarea este voluntară, presupun că este nevoie şi de un suport material din exteriorul organizaţiei. Ce sprijin aveţi din partea autorităţilor locale?

Da. Noi am încercat să facem educaţie acolo unde nu toată lumea are acces şi am derulat proiecte cu centrul de reeducare minori Găeşti şi penitenciarul Mărgineni. Primăria Municipiului Târgovişte ne-a pus întotdeauna la dispoziţie mijloacele de transport, indiferent de acţiunea şi locul de desfăşurare. Serviciile municipalităţii au intervenit ca şi parteneri când a fost vorba de ridicarea resturilor menajere în acţiunile noastre de ecologizare în zone precum Priseaca şi Mânăstirea Dealu, cu logistică şi tot felul de materiale, (pensule, vopsele, saci menajeri etc.) cazul Parcului Chindia, apoi spaţii, săli şi echipamente de sonorizare pentru spectacolele umanitare. Primarul Gabriel Boriga a răspuns întotdeauna pozitiv şi s-a implicat alături de noi ori de câte ori a fost nevoie.

Acesta este ultimul an al activităţii Centrului Europe Direct conform proiectului iniţiat în 2009?

Nu ştim. Putem aplica din nou pentru o nouă generaţie. Beneficiarul este Biblioteca Judeţeană Ion Heliade Rădulescu Dâmboviţa, iar Centrul Europe Direct este un serviciu adus comunitaţii judeţene. Dacă Europe Direct şi-ar înceta activitatea, toată baza materială va rămâne bibliotecii dâmboviţene. Acesta este ultimul an şi ne vom concentra asupra lui. Vom vedea dacă vom depune un nou proiect.
Avem 239 de membri şi cel mai mare buget dintre cele 30 de centre din ţară, de aceea si volumul de muncă este mai mare, întrucât acţiunile sunt mai multe. În acest moment suntem cel mai puternic centru “Europe Direct” din Romania.

(Ianuarie 2012 - Interviu realizat la Centrul Europe Direct, cu managerul proiectului, domnul Vlăduţ Andreescu)


Cristi Iordache

UBI CONCORDIA, IBI VICTORIA - TÂRGOVIŞTE REDIVIVUS

 TÂRGOVIŞTE REDIVIVUS

Ca un hoinar prin lume şi prin propria libertate - închipuită sau nu - am văzut oameni şi locuri. De câte ori mă-ntorc acasă, regăsesc o cetate pentru care timpul curge în amonte. Capitala asta a românismului vreme de secole, întinereşte irevesibil.

Îmi permit o bancă în parc pentru exerciţiul de admiraţie şi urmăresc oamenii care mai acum câţiva ani treceau trişti şi resemnaţi; sunt aceeaşi, dar spre surprinderea mea, nu mai au riduri şi grimase. Talpa lor calcă ferm, gestica le trădează eliberarea din cilivia apocaliptică, iar mimica poartă amprenta dezinvolturii. Parcă m-aş afla într-un Haiti al zilelor noastre, privind pânza unui Gauguin autohton, gălăgios şi lipsit de griji. De ce nu? Este un decembrie cald. Un sfârşit de an plin de viaţă! Am asistat, deopotrivă, la aprinderea bradului şi bucuria copiilor, precum şi la concertul maestrului Harry Tavitian.

Sunt călătorul care îşi traversează străzile nu pentru că trebuie, ci pentru că intră în jocul iubirii pământului de-acasă.
Intr-una dintre dimineţi aveam să-l reîntâlnesc după trei luni pe Gabriel Boriga, primarul oraşului. Nu am vorbit despre lupte şi eroi; am definit pur şi simplu un vechi proverb care ne-nvaţă că „omul sfinţeşte locul”. Ce mi-a rămas în minte şi mă urmăreşte obsesiv, este o frază care poate deţine secretul prosperităţii unei comunităţi, sintagmă pe care mi-a rostit-o apăsat şi responsabil chiar înainte să ies din birou: „ …măi Cristi, târgoviştenii sunt rudele mele de gradul unu!”.

Un sfârşit de an ireproşabil pentru un hoinar prin propria libertate.
Încep, de asemenea, să descopăr pacea şi bucuria concetăţenilor mei şi, după cum îmi mărturisea o prietenă sosită din Mannheim - tind să fiu total de acord cu ea - „nu am văzut oraş mai viu decât Târgovişte!”

Continui exerciţiul de admiraţie cutreierând Curtea Domnească a vechii Cetăţi de Scaun. Păşesc pe urmele marelui Mihai, primul Domn al tuturor românilor şi pe urmele legendarului Vlad Ţepeş. Urc în Turnul Chindiei unde răsună colindele copiilor care primesc darurile Moşului venit de trei zile în Piaţa Prefecturii - transformată acum într-un adevărat Disneyland. Mă încearcă nostalgia la gândul că ei cântă şi eu scriu în dulcele grai românesc lăsat moştenire de către Ienăchiţă Văcărescu şi Ion Heliade Rădulescu.

Târgovişte, Târgovişte!

Este timpul pentru armonie şi voie bună. Oraş am, prieteni am; rămâne doar să ne bucurăm împreună de ultimele două zile din an. Vom face echilibristică la patinoar, apoi vom petrece noaptea dintre ani într-un spectacol de sunet şi lumini.

Lumina vine şi din noi, oamenii, românii de pretutindeni! Fiecare îşi are soarele său interior, căruia îi va da drumul pentru o viaţă fără riduri şi grimase, pentru strălucirea din ochii copiilor noştri.

Îmi vin în minte cuvintele edilului târgoviştean şi mă gândesc la starea de normalitate, la societatea românească dintre hotarele ţării şi din afara ei.
Parafrazându-l pe Gabriel Boriga, vin şi spun: „Românii sunt rudele noastre de gradul unu”.

Cristi Iordache
 

“Acţiune!” la Teatrul Municipal Târgovişte

“Acţiune!” la Teatrul Municipal Târgovişte 

Am scris în ultimii ani despre tot ce s-a jucat pe scena Teatrului Municipal Târgovişte, despre actori şi dramaturgi, despre tabloul complet al acestei lumi artistice. Multe materiale au apărut în mass-media, însă şi mai multe sunt arhivate pentru un viitor volum publicistic. Nu am intrat niciodată în libertatea acestor fiinţe minunate de teamă că nu le merit strălucirea. Nobleţea şi, deopotrivă, fragilitatea din care sunt plămădite, m-au făcut să stau deoparte, să le privesc din colţul meu şi să le arăt preţuirea aşa cum ştiu mai bine … scriind.

Ieri am aflat  că unul dintre  oamenii teatrului târgoviştean, a ales un alt drum, o cale pe care, cu siguranţă, îşi va lăsa urmele, aşa cum a făcut-o aici la Teatrul Dramatic. Dan Ţopa rămâne în memoria mea ca suflare de viaţă din acest întreg, oriunde s-ar afla. Realizările “domnului director” (după cum îmi plăcea să-i spun), vor dăinui, iar timpul va fi cel care va evidenţia tot ce a oferit comunităţii noastre prin proiectele sale artistice. Îmi amintesc vorbele actorului Angel Spenle, cel care a mărturisit la finalul piesei “Buzunarele pline cu pâine”: “ţin să-i mulţumesc în special lui Dan Ţopa, directorul acestui teatru, căci a fost o muncă extrem de grea şi fără determinarea sa, nu realizam această reprezentaţie”.

Dar lumea se mişcă, locurile se schimbă, iar noi înmagazinăm amintirile după ce rostim cuvinte de rămas bun. Un ciclu inevitabil al condiţiei umane, în care ne-nvârtim cu toţii şi mereu o luăm de la capăt cu speranţă şi încredere, spunând “bun venit”.

Directorul Teatrului Municipal Târgovişte este, tot de ieri, Bertha Emanuela Colea. Am avut privilegiul s-o cunosc pe distinsa doamnă şi pot să afirm umil, că ştie să construiască mai bine decât mulţi alţii. Un om energic, devotat, responsabil şi, toate acestea la superlativ, mergând până acolo unde se exclude pe sine însăşi din ecuaţie, punând  pe primul plan interesul celor pe care-i serveşte.

Teatrul.

Se spune că la-nceput a fost Cuvântul! În teatru nu se poate extrapola sintagma biblică. Actorul reuşeşte să-şi interpreteze rolul, pe un metru pătrat, fără microfoane, costume colorate şi jocuri de lumini. Opera lui este el însuşi, dăruind spectatorilor gestica, glasul, privirea şi grimasele sale. Fără el nu ar fi existat în dicţionar cuvântul “teatru”. Aşadar, la-nceput a fost actorul!

Însă, cum lumea este într-o continuă evoluţie, el, actorul, şi-a adus alături de-a lungul timpului, o scenă, un dramaturg, un regizor şi pe toţi cei care acum formează o adevărată instituţie cultural-artistică. Aplauzele nu sunt agreate în cotidian

Sentimentele de îngăduinţă şi preţuire trebuie să ne domine atât pe noi, cei din exterior, cât mai ales pe ei înşişi - familia din spatele scenei!

Sunt convins că noul director, va deschide uşa teatrului târgoviştean pentru a păstra unitatea şi, de asemenea, pentru a realiza împreună proiecte ambiţioase.

Vă voi dezvălui (fiindcă tot vorbeam despre “cuvinte”) un secret: cuvântul care o caracterizează pe Bertha Emanuela Colea este “ACŢIUNE!”.

Curată coincidenţă!

Cristi Iordache