Eliberare, pace, dinamism (Targoviste – Cetate europeana)

 Eliberare, pace, dinamism  (Targoviste – Cetate europeana)

Haosul si evolutia tehnica au muscat puternic din spiritualitate, din lumina omului, din “evolutia sufleteasca”, parafrazandu-l pe  Dan Puric, cel care ne-a vorbit despre daruire intr-o conferinta la Teatrul Municipal Targoviste.

Intr-o lume in care nu se vede copacul si piatra, nu se simt parfumul si culoarea florii, acolo nu se aud scancetul copilului si nici durerea batranului. Oamenii calca peste oameni, nu pentru ca vor, ci pentru ca au o dimensiune cu o falsa treapta mai sus. Ceea ce primii dintre ei nu stiu, este faptul ca in acest caz simetria nu este valabila. Doar cei de “jos” ii pot privi limpede pe ceilalti; invers nu!

Dupa cum spuneam undeva, echilibristica este natura omului de a-si privi cu dragoste semenii. Si ce poate fi mai frumos decat sa vezi ca intr-un oras in care s-a nascut Romania intaia data prin Mihai, intr-o cetate in care a domnit Vlad Tepes (Dracula -“vampirul”, dupa cum le place unora sa se joace de-a istoria) si alti peste 30 de voievozi, armonia si multumirea au gratia urmasilor cu sange-albastru.

De veti privi imaginile sa nu va ganditi ca sunteti prin gradinile din Bruxelles, nici prin parcurile de pe malurile Loarei. Nu. Nu sunt cetatenii din Quebec si nici din Zurich. Sunt concetatenii nostri, targovistenii neincoronati ai Coroanei.

Oameni simpli, calzi, ospitalieri si care traiesc atipic zonei geopolitice cu implicatiile ei nu tocmai fericite.

Intr-o scrisoare primita acum un an de la Paris, Mylene Mordin, care tocmai ajunsese acasa, imi marturisea:
"(...)Mi-a fost puţin teamă ştiind că voi rămâne o perioadă aici, dar... très vite j'ai découvert le Collège Cantacuzino (avec ta fille donc!), plein de bonheur et de sourires, et je me suis sentie heureuse. Très vite, le FjordClub, les gens qui le fréquentent, m-au făcut să mă simt mândră de a fi în Târgovişte, de a face parte mai mult sau mai puţin din acest oraş. Apoi am călătorit în România şi m-am bucurat de asemenea, de orase diferite precum Cluj sau Braşov, dar mie mi-a lipsit Târgoviştea...

Oraşul ascunde un grandios aspect cultural . Teatrul este foarte viu şi vorbesc în măsura în care am comunicat cu actorii. Am întâlnit alţi oameni foarte interesanţi şi generoşi. Am învăţat multe despre mine, despre oraş, chiar şi despre România. Târgovişte este un oras care nu se cunoaşte nici el bine, dar care, fără laudă, are multe de dăruit. Trebuie doar să sape. Mai simt durere latentă, veche şi sper ca după câţiva ani să văd doar o stare de bine, aceeaşi viaţă socio-culturală şi aceeaşi ospitalitate , căci Târgovişte merită tot ce are şi o spun fără dorinţa de a exagera. Plec după trei luni, plină de amintiri, fără niciun regret, după o experienţă foarte plăcută...

et amoureuse de cette ville et de ces habitants. J'ai beaucoup à dire sur Târgovişte...
Au revoir, Cristi! Mylène"

Lene avea dreptate si mi-as fi dorit sa fie prezenta acum, aici. Sa incerce impreuna cu mine echilibristica privirii oamenilor. Asta nu e deloc usor, insa m-a bucurat cuvantul unui prieten, atunci cand i-am trimis inregistrarile video.

Si toate acestea se intampla in ultimii ani, datorita faptului ca un singur om face nu ce vrea, ci doar ce stie ca este nevoie pentru ca o societate sa traiasca sentimentul de implinire. Gabriel Boriga, Primarul Municipiului Targoviste, a declarat public intr-o sedinta la inceputul lunii martie, anul curent, ca nu va ramane segment socio-cultural fara proiecte si actiuni de dezvoltare. Totul se misca foarte repede si este usor sa confunzi Cetatea unei Europe de est cu prosperele orase din zona diametral opusa, ba mai mult, aici cetatenii sunt altfel, in sensul pozitiv al eului, al starii si trairilor.

Dupa ce i-am trimis inregistrarile, L.A., psiholog de marca, autor de lucrari de specialitate si elev al marelui Jurgen Habermas (sociolog german, parintele teoriei comunicativitatii), l-am rugat: “Alex, scrie-mi doar in trei cuvinte luand in calcul limbajul trupului, gestica si chipurile concetatenilor mei!”

Ieri m-a apelat telefonic si nici nu m-a salutat; a rostit doar: "eliberare, pace, dinamism".

M-a sunat din nou sa vorbim…vorbe...printre care: "dar ce sarbatoare era la voi?"
"Era o zi ca toate celelalte", i-am raspuns, bucuros ca nu-mi vedea chipul.

@ Cristi Iordache