Triplu salt cultural - “Fii demn” (Dan Puric la Targoviste)

Triplu salt cultural - “Fii demn”

(Dan Puric la Targoviste)

Cel de-al treilea eveniment organizat in Teatrul Municipal Targoviste la debutul acestei primaveri a adunat un numar impresionant de spectatori. Mega-evenimentul, mi-as permite sa-l numesc “NOI CHIAR VA IUBIM!”, plagiind titlul unuia dintre spectacolele montate si interpretate aici pe 3 martie, in care, incepand de la scandura de dupa cortina si pana sus la pupitrul regizorului tehnic toata lumea iubea pe fiecare-n parte si invers.

Conferinta lui Dan Puric si lansarea cartii “Fii demn”, aceasta suita de doi in unu a avut un succes teribil, intrucat ne-a trezit si ne-a intors la valorile creationiste, esentiale. 

“Cand am intrat in Targoviste am simtit ca sunt roman, am simtit demnitatea romanului. Am vazut casele alea autentice romanesti, un oras curat in care se vede clar ca este bine gospodarit. Nu stiu cine, de cine, nu ma intereseaza, dar m-am simtit roman!” Nu ai cum sa nu rezonezi la manifestarile acestui indragostit de romanism. Tot ce transmite o face fara niciun travaliu. Poate numai unul interior.

Actor si regizor, dar mai presus de toate un calator  (stiti dumneavoastra ce inseamna calatorul pentru Iorga!), a avut nevoie doar sa vada ca sa inteleaga. Diferenta dintre el si multi altii este ca A VRUT.

Ne-a vorbit despre dainuire si demnitate, despre demnitatea ca dainuire, ne-a vorbit despre el si noi prin filtrul trairilor sale.

Maestru al comunicarii cu toate instrumentele alaturi, poate implanta cu usurinta un concept spiritual acolo unde publicul intra in jocul sau existential. Departe de a ma da pe spate, probabil eu nefiind unul dintre romanii demni, mi-a placut pentru simplul fapt ca a captat intreaga asistenta. Si pe mine, desigur! El si tehnica manipularii. Nu mesajul, pentru ca acesta mi-era cunoscut. 
Despre manipularea non-voita se poate vorbi la nesfarsit. In  opinia mea, Dan Puric este un “guru” devenit si nu (auto)impus. Constient de forta sa in randul maselor, nu mai este necesar sa faca vreun efort pentru ca privitorii sa-si spuna: “da, dom’le…cata dreptate are!”, ci trebuie doar sa fie el insusi cu bagajul pe care l-a adunat din cer si de pe pamant.

Influentat la randu-i de catre Aristotel, Noica si alti cativa colosi ai spiritualitatii, am remarcat ca prin discursul referitor la demnitate si nu numai, confirma apropierea in cuget si isi regaseste crezul in operele si conferintele savantului Simion Mehedinti. Curat, impresionant si deopotriva, de acord cu intoarcerea la “elementele esentiale”.

Cartea “Fii demn”, pe care si-a lasat semnatura in foaierul Teatrului targovistean, are o tema care ma atrage prin naturalete si valoarea “de uzura” a simplitatii. Nu pot folosi “valoarea” la modul in care o exprima autorul, caci nu am cum sa ma confund cu divinul, insa nu-i pot lua acest drept lui Dan Puric, intrucat nu detin masura si, cu atat mai mult, caderea de a masura pentru ceilalti.

In egoismul meu imi place acest roman pentru ca il iubeste pe Dumnezeu, imi place pentru ca iubeste femeia, imi place pentru ca a gasit binele pe care nu-l gasise Socrate si, pentru ca ceea ce impartaseste oamenilor este, dupa cum spunea el insusi, “evolutia sufleteasca”.

A fi demn, ramane pentru mine o teorie vesnic valabila, insa o actiune pentru un moment dat si un anumit context. Demnitatea impreuna cu adevarul si iubirea sunt valabile aici si acum. Maine la fel, in oricare alt loc si alta conjunctura. Cum spatiul si timpul difera, implicit, sunt supuse relativitatii. Dar nu le pot exclude din absolut; ele reusesc sa ajunga acolo odata ce toate celelate elemente nu mai influenteaza eul (insumat si asumat) iar fiinta intra in dumnezeire. De aceea se va da o continua lupta intre “a fi demn” si “a nu fi demn de mila”.

Dan Puric din 2012 nu este cel din 2008. Eu nu sunt cel de ieri. Noi suntem, doar! Atat.

Aceasta a fost ultima pirueta din ansamblul “Martie Teatral”, care vine dupa doua salturi: unul actoricesc – “Zaruri si carti” cu Florin Piersic Jr. si Petre Fumuru- iar celalalt, musical – “8pt martie” cu Nicu Alifantis. 
Un triplu salt cultural-artistic targovistean, ce se termina in aplauzele unui public avid de spiritualitate…

Si da, da , da, Dan Puric reuseste sa stranga oamenii laolalta pentru ca se exprima pe intelesul lor, ii amuza si le umple un gol…acel gol sufletesc.

@ Cristi Iordache