Estetica (d)efectului puterii

Estetica (d)efectului puterii

În toate momentele dificile, de-a lungul timpului, oamenii au dovedit că pot şi cunosc exerciţiul solidarităţii.

Puterea nu există ca o forţă negativă a sinelui, la fel cum nu există “răul”. Dacă am fi fost judecaţi după faptele noastre şi “răul” ar fi trebuit stârpit, atunci Creatorul ar fi pierdut lumea pentru totdeauna, imediat după decadenţa cainiană.

Dizarmonia ca vibraţie cotidiană este activă tocmai datorită unicităţii indivizilor. Ea atrage catastrofe şi calamităţi naturale, nu pentru a distruge, ci pentru o forma o punte de legătură între energiile împinse către poli opuşi. Cum “răul” se manifestă doar în plan fizic, acesta nu este posesor de forţă, deci în mod logic nu poate intra în conflict polivalent cu binele, care semnifică adevărul şi creaţia însăşi - el este omul ca fiinţă complexă, psiho-somatic şi spiritual.

Maria Tacino spune în “Amprenta Divină” : “binele nu este cel care învinge răul, ci Acela care îl vindecă, precum Adevărul luminează eroarea, nu o distruge. Nu există o luptă între bine şi rău, ci doar una internă a răului”.

Prin simplificare, puterea nu trebuie să vină dintr-o eroare şi să te consume ca pe un leş!

Puterea este mâna divină de mână cu tine!

De aceea în vremurile de cumpănă ale istoriei, s-a creat legătura dintre vibraţiile rătăcite, prin rezonanţa la unison a binelui, căci acesta din urmă şi totodată cel dintâi, deţine puterea vindecării.

Puterea este sinonimă cu graţia şi sensibilitatea, cu altruismul şi iubirea!

Puterea înseamnă libertate, continuitate şi armonie, toate acestea fiind însuşiri ale binelui într-un flux perpetuu care încarcă omul cu putere. Cine nu dă, nu primeşte!

Efectul alteritar, bine-rău, este un non-sens.

Până când indivizii devin conştienţi de acest adevăr creaţionist, au parte de “cutremure” sociale, inter-relaţionare şi deopotrivă, atenţionări divine, pentru ca în cele din urmă solidarizarea să-i întoarcă la “Întregul Universal”.

Estetica puterii constă în adevăr, lumină şi dragoste. Fără ele puterea este un stârv sau un nimic.

Despre estetica nimicului se poate vorbi la nesfârşit, însă deja ne vom afla într-o altă dimensiune spirituală.

Nu există decât o lege căreia să ne supunem, nu există putere în luptă cu puterea, nu există rău!

Maria Tacino încheie “Legea Iubirii” cu un citat din Evanghelia după Matei, cap.22:

“36. Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”

  37. Iisus i-a răspuns: “Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”

  38. “Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

  39. Iar a doua, asemenea ei, este: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

  40. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi toţi Prorocii.”

@Cristi Iordache

(D)EFECTUL VIORII CA PLÂNS AL PUTERII

(D)EFECTUL VIORII CA PLÂNS AL PUTERII

Puterea coexistă cu graţia, sensibilitatea şi eleganţa, cu altruismul şi iubirea!
O acvilă plana în ritmul puiului şi desena lacrimi pe înălţimi. Aripile ei se mişcau după plânsul viorii.

Puterea te poate pierde pe poteci neştiute şi la final te întrebi: "cine-ai fost?"... "chiar ai fost?"
Privesc oamenii care mănâncă pe săturate din ei şi din lume, uitând că la capăt îi aşteaptă o moarte care ajunge întotdeauna la ora exactă.

Graţia. sensibilitatea şi frumuseţea, uneori, nu găsesc în ele puterea cu rang de biruinţă.
În dimineaţa asta geroasă am văzut pe geamul ferestrei flori de gheaţă zgâriate. Afară, la pervaz, cu ciocul înfipt în piept o vrabie se oprise din zbor.
Era puternică.
Era tare.
Era moartă.
Îmi scrisese, rătăcită în noapte, pe florile mele de gheaţă, biletul de iubire şi-un adio precum plânsul viorii.

Puterea nu trebuie să vină din eter şi să te consume ca pe un leş!
Puterea este mâna divină de mână cu tine!
Puterea s-o-mbraci pe sub piele ca pe o haină pentru vremuri grele, iar pe deasupra să porţi adevărul, lumina şi dragostea.

Doar aşa viaţa ta nu se măsoară în unităţi de timp, ci merge într-un "mereu acum", care poate împinge marginile lui "azi" atât de departe şi lin, precum plânsul viorii.
Nu mai există un capăt c-o moarte ireproşabilă...

Putem vorbi despre o nemurire atipică.
Vorbim?
Râd.

@Cristi Iordache

Maximimaginabil si/sau uniculexistent

Despre o carte impresionanta care va linisti inimi si va schimba destine

Despre o carte impresionanta care va linisti inimi si va schimba destine

AMPRENTA DIVINA - MARIA TACINO




O carte impresionanta care vine cu solutii la haosul actual, individual si colectiv, care poate aduce liniste inimilor si poate transforma pozitiv viitorul celor greu incercati.
Descoperiri tulburatoare intr-un volum care nu doreste aprecieri de specialitate, ci doar sa lumineze ochii si sufletele cititorilor.

Am fost marcat de marturisirea unei persoane care spunea: "daca as avea posibilitatea financiara, as oferi aceasta carte si, pe deasupra, contravaloarea ei in bani, numai sa ajunga in casele oamenilor".

Un mesaj care nu se citeste si nu se striga: SE TRAIESTE!

Libertatea de a fi zei
(Cuvant de apropiere - AMPRENTA DIVINĂ)

În timp ce tastez greşit un articol, somnoros şi cu ochii întredeschişi, soţia îmi spune că dispunerea în triunghi a nu ştiu căror planete, pe dominaţia lui Venus şi cu Luna în creştere... N-o ascult!
Întotdeauna mă trezesc greu. Este de preferat să vorbeşti cu mine după ce beau cel puţin o cafea. Sunt preocupat să-mi selectez ca un ceasornicar, tastele, iar ea continuă, chiar dacă ştie bine că nu mă interesează astrologia: “... asta înseamnă că vei întâlni ceva sau pe cineva care îţi va schimba cursul vieţii”.
Născut ortodox, dar nu un practicant demn de cuvântul duhovnicesc, un cercetător al ideilor religioase, fără a dezvolta un ataşament faţă de religie, îmi rămâne fărâma de credinţă pe care o cunosc foarte puţin, eu, ceva mai mult, cei din preajma mea (cu minţile şi inimile înnobilate), iar peste noi toţi, Dumnezeu!
A doua zi urma să am o întâlnire la care se punea în discuţie termeni şi condiţii privind lucrarea de faţă. Era debutul preluării proiectului „Amprenta Divină”. Într-adevăr cineva a venit de departe, mi-a aşezat pe masă un top de documente bine organizate, iar faptul că am detectat ordinea tematică, mesajul scriiturii şi o anumită energie tonifiantă, acestea laolaltă şi probabil încă ceva (necunoscut) pe atât, m-au făcut să accept. Perioada imediat următoare a fost una în care am descoperit multe afinităţi ideologice între scrierile, teoriile mele şi publicaţia la care redactam intens şi-i studiam totodată caracteristicile. În cele două luni de colaborare interactivă şi implicare proprie în semantica fiecărui capitol, se năştea în mine o adevărată provocare într-o continuă evoluţie.
Trăisem mizeria umană, învăţasem „compromisul”, ştiam multe despre „forţă şi toleranţă”, despre „punctul fix”, despre acel punct optim pe care dacă l-ai găsit, trăieşti în pace, echilibru, credinţă, lumină şi iubire. Toate acestea având ca sursă, după cum se va vedea în paginile cărţii, ADEVĂRUL!
[Adevărul Universal (pur, simplu, unic şi necondiţionat) este tema fundamentală a şcolii în care ne pregătim pentru „viaţa veacului ce va să vie”, sau altfel spus în etapa actuală. Baza lui este Existenţa şi reprezintă elementul comun universal, liantul dintre lumea materială şi cea imaterială, sau cheia „tuturor văzutelor şi nevăzutelor”.]
Nu-mi erau străine boala fizică şi mentală, experimentasem „transformarea” şi mă aflam pe val. Unul dintre „infinitele” valuri ale „continuităţii” şi, de ce nu, ale „schimbării”, prin atingerea ţărmului, nu prin înverşunarea împotriva cornişelor, care n-ar fi făcut decât să mă piardă într-un adânc tulbure sau chiar să-mi devină incompatibil cu existenţa în corpul fizic, ci prin abandonarea mea voinţei lui, lăsându-mă purtat de energiile valului, căruia dacă nu-i transmiteam „opoziţia” mea, erau unele pozitive, benefice, după cum este semnalat în capitolul 16. 4. Echilibrul: „Schimbarea poate fi posibilă fără dezechilibrare, dar numai in cazul transformării armonioase, continue, cu trasee arcuite, fără folosirea liniilor frânte.”, pentru ca în subcapitolul 17. b. Sfera Existenţei, Maria Tacino, după un travaliu argumentativ limpede şi fără loc de contradicţie, să spună ceea ce mulţi dintre noi ştim, dar nu conştientizăm plenar:
[ Această transformare de atitudine relevată, este ca urmare a faptului că Raţiunea este doar una dintre cele trei componente ale Conştiinţei Umane Superioare şi are, de fapt, rolul de liant între celelalte două, reprezentate de Inimă şi Suflet. Inima reprezintă ceea ce am dori (impulsul), Sufletul, ce ar fi bine (moralitatea), iar Raţiunea, ce s-ar impune (logica). În prezenţa Adevărului, Raţiunea, beneficiind de potenţarea obiectivităţii, se transformă în catalizatorul rezonanţei Inimii cu Sufletul.]
Aşadar „neîntâmplarea” m-a pus faţă în faţă cu Adevărul. Aveam să descopăr în aceste pagini că percepţia „valorilor mele de uzură”- după cum le numeam într-un interviu - se puteau transfigura prin „Credinţă”, în valori absolute, universale. Şi tocmai încercările la care am fost supus în aceste două luni, dezvoltând stări de aversiune faţă de proiectul în care mă implicasem, tocmai acestea mi-au adus în atenţie cuvintele soţiei din dimineaţa în care tastam ursuz ... “trei planete aflate în triunghi”... aveam să descopăr, oare, în ce fel îmi va schimba viaţa, sau era doar o coincidenţă fără materializare? Nu sunt adeptul coincidenţelor şi nici Maria Tacino, care începe capitolul 20. Coincidenţe tulburătoare, cu un citat monumental din Albert Einstein, întărindu-mi credinţa într-o aşezare divină a tuturor lucrurilor: “Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim.”
Dumnezeu lucra, la fel şi eu, lucram lumesc, descoperind cu surprindere Triunghiul Pitagoreic, cel care stă atât la baza piramidelor, cât şi la baza celor trei cruci desfăşurate din Cuburile Pitagoreice. “Tulburătoare este, însă, asemănarea acestei desfăşurări cu imaginea patrafirului din icoanele multor sfinţi, având cele trei cruci dispuse pe umeri şi pe piept în aceeaşi aşezare.”, după cum veţi afla în subcapitolul 20. c. Desfacerea.
S-au emis de-a lungul istoriei, concepte creaţioniste, având ca punct de plecare matematica, în care se află însuşi Dumnezeu, după cum afirmă Rene Descartes în “Principiile filosofiei”.
[Avem chiar şi o certitudine mai mult decât morală ... şi ea este întemeiată pe un principiu de metafizică foarte sigur, care este acela că Dumnezeu, fiind în mod suveran bun şi izvorul oricărui adevăr, dat fiind că El este cel ce ne-a creat, este sigur că puterea sau facultatea pe care ne-a dat-o pentru a distinge adevărul de fals nu ne înşeală deloc, atunci când o folosim bine şi, că ea ne arată în mod evident că un lucru este adevărat. Astfel, această certitudine se extinde la tot ce este demonstrat în matematică; căci noi vedem în mod clar că este imposibil ca 2 şi 3 împreună să facă mai mult sau mai puţin decât 5, sau ca un triunghi să nu aibă decăt trei laturi etc.]
Cuvintele care-mi vin acum în minte sunt: ”vei întâlni ceva sau pe cineva care-ţi va schimba viaţa”. În ce fel mi-a schimbat viaţa, această experienţă? Este cât se poate de simplu: pornind mai degrabă ca un nietszscheian, iată-mă în pragul înţelegerii şi acceptării „Sfintei Scripturi” datorită lucrării Mariei Tacino, care întregeşte puzzle-ul istoric al frământărilor teologice şi filozofice. Iată-mă, aşadar, descoperind ADEVĂRUL exprimat matematic şi prin cuvânt, deopotrivă, de însăşi „AMPRENTA DIVINĂ”, depăşind bariera unei cărţi de valoare şi transformându-se pentru mine într-un „A FI”, căci după cum spunea Einstein, „Coincidenţa este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim”.De aici mi se vor deschide noi orizonturi, voi scoate la lumină ceea ce DUMNEZEU a lăsat în fiecare dintre noi şi voi merge să privesc de undeva dintr-o dimensiune superioară, unde mai mult ca sigur, „neîntâmplarea” va face să întâlnesc „ceva sau pe cineva care-mi va schimba viaţa” şi, de ce nu, chiar pe Maria Tacino, cu o ”amprentă” în miezul spaţiului EXISTENŢIAL, despre care ne-a avertizat pe mine şi pe dumneavoastră, distinşi citititori, în capitolul 24. Darul Divin:
[Din fericire nu suntem „noi”, ci suntem EL!
Şi din păcate ne dorim să fim semizei, fără a realiza că
Avem libertatea şi puterea de a fi ZEI ...]
Coordonator proiect,
Cristi Iordache

www.amprentadivina.ro
Volum aparut sub sigla editurilor Singur - Director Stefan Doru Dancus si Grinta - Director Gabriel Cojocaru